Febletea mea de cand sunt eu, Voltaj, iese din priza cu o alta pesa cu amperaj submediocru. Nu-s ei de vina, chiar nu, de vina sunt eu ca i-am eliberat. Am tras stecherul din priza si, ca din lampa fermecata, au scos capul ei, proaspeti si electrizati, gata sa ma aia la ureche cu ceva imoushănăl shit. Asta dupa ce m-am bucurat ca am scapat de alalalt cap de opera, Da vina pe sau cam asa ceva.
Ca si cum nu ar fi fost de ajuns o tampenie sinistra, au mai creat inca una, ca sa-si dea ochii peste cap si gagicile degraba varsatoare de lacrimi . Nu stiu de ce dar, cu cat le citesc mai mult, cu atat versurile imi par mai proaste.
Nu, dar in rest, e o pesa foarte, foarte frumoasa, aproape ca-mi curge o lacrima din coltul unui ochi daca o ascult in timp ce fac inhalatii cu ceapa. Atata doar ca nu inteleg de ce ai canta despre cat de mic esti (metaforic vorbind, evident). Asta daca nu esti Boc, ca atunci ar avea un pui de sens. Nu, dar pana la urma, e ok, ca cica e el mic (metaforic vorbind, evident), dar nu-i nimic, nu trebuie sa ne facem griji, pentru ca tine in palma inima uneia. Foarte romantic. Si usor lugubru spre macabru. Adica da, metafore, imoushăns, sunt acest Eminescu, ii tin in palma inima cu tendinte catre alte organe, o ard sensibil si indragostat.
Strofa 1
Visele mi se strivesc
Sub viata ce nu o traiesc
Dati-mi un bilet doar dus
Era tot ce-aveam de spus
Viata avea doar doua stele
Ai facut tu cinci din ele (asta-i ca dorinta ciobaneasca, dintr-o oaie sa faci o mie)
De cand pe tine te am
Ploia-mi intra doar in spam
Refren
Sunt mic, mic, mic
Dar nu-i nimic
Nu e totul pierdut, maine-i un inceput
Cat de mare-ar parea, lumea-i a mea
Sunt mic, mic, mic
Dar nu-i nimic
Daca in palma mea sta inima ta
Lumea-i a mea
Strofa 2
Casa mea n-are pereti
Ferestrele sunt dimineti
Si gust ceru-n orice zi
Ca si cum maine n-ar fi
Poate-s mic in lumea lor
Dar am invatat sa zbor
Cand simt ca ma prabusesc
Bat in lemn si-apoi zambesc (cara un lemn dupa el sau pur si simplu zboara si el prin aer?)
Refren
…………………..
Oooooooo…Ooo…ooo… (asta-i cel mai bun vers de pana acum)
Oooooooo…Ooo…ooo… (si asta)
Refren
…………………..
A, da, si gata. Nu, adica, pe bune, omuletii astia canta despre unul mic, mic, mic si foarte mic (metaforic vorbind, evident), care e impacat cu situatia pentru ca, go figure, a pus mana pe inima unei gagici. Asa mic si din ce in ce mai mic cum e el (metaforic vorbind, evident), a reusit, sfantu’ duh stie cum, sa traga lozul castigator la coada tristilor neudati la radacina cand au fost mici (metaforic vorbind, evident). De bucurie, a facut un cantecel. Ca atunci cand si-a amintit ca, odata, demuuuult, a implinit 20 de ani si a trantit un cantec pe care l-a numit chiar 20 de ani si pe care lesinau, in mod unic si complet original, toti aia care aveau 20 de ani. Cine ar fi crezut? 
Bitching that movie 
matematic vorbind de unde vin alea 2 stele si cum se ajunge la 5 dintr-o data? I mean, parca si batutul in lemn pur romanesc prinde oleaca de sens comparativ cu aceasta ecuatie cu nici o cunoscuta din 2 stele faci 5 … I mean…. for real … plus ca sunt complet de acord cu sunt mic, mic mic, dar nu-i nimic ca deh bibilicile sunt pasari triste si subapreciate de felul lor ( lumea le baga la cuptor and that shit) si ma simt si eu reprezentata fizic in spatiul carpato-danubiano-pontic cumva desi ocup putin, putin putin loc in acest spatiu in care toti se nasc poeti
second wind… cum e aia cu inima ta sta in palma mea??? si dupa aia ne intrebam de unde vin criminalii in serie… i mean cine ar vrea un muschi in palma zic eu?
A inmultit cu 2.5, ma.
Masaj cardiac?
Am citit articolul asta, si mi-am amintit cat de proasta este piesa asta, ca toate cele ale Voltaj-ului. Chiar nu exista nicio organizatie, asociatie care sa opreasca piesele astea cu versuri despre nimic? Nici versuri nu pot sa le zic.
Si io de ce as mai rade atunci? Imi iei jucariile 😦
:)) Aaa, pai din cauza ta apar piesele astea despre mic, mic, pana la urma! :))) Si cum o cara ditamai inima in palma daca el e asa de mic? :))