– Bine ati venit! Hai sa mancati! Mananci de zlasta (wtf is that? – nota mea) sau de post?
– Nu, multumesc, nu vreau nimic.
– Nu se poate, am sarmale, cate iti pun?
– Multumesc, dar chiar nu.
– Hai ca am si de post, si cu carne, cate vrei?
– Abia m-am sculat de la masa, nu mai pot manca.
– Una poti (si se indreapta hotarata spre oala).
– NU, va rog, am mancat acasa, abia m-am sculat de la masa acum 15 minute.
– (Tot ea, incercand o diversiune) Cafea?
– Nu, multumesc, nu beau.
– Hai sa gusti sarmalele, sa vezi ce bune sunt, numai gusti, atat!
– (Eu apeland la artileria grea pentru ca babeta era in mod clar setata pe pisalogeala) Mi-e rau pe masina, nu vreau.
– (Consortul incercand sa ma salveze in al 12-lea ceas, multumesc) Nu manca de la ea ca o sa-ti strige mai tarziu! (Ha ha, rasete, zambete)
Ii doresc acestei babe sa se zbata in chinuri groaznice, in timp ce cineva o tine si ii indeasa cu forta pe gat o oala de sarmale. Si de zlasta (wtf?), si de post.
Bitching that movie 