Simfonia glandelor mamare

baby facepalm

…because even your baby knows how embarassing that was

Chiar nu consider ca-s offtopic pe blog, toata povestea e ca dintr-un film. Ma incadrez.

E acum mare tambalau cu ceva campanie pro alaptare, ceva „marea racordare la san” sau „marea alaptare” sau „marea provocare”… in sfarsit, cum s-o chema. E cu „mare”, sa intelegem noi amploarea. Niste dudui („mamici”) au iesit in parc si au alaptat in public, sub pom. Din cate am inteles, e o super frenezie cu asta, toata lumea le felicita, presa e plina de articole gen „toate mamele ar trebui sa faca asta” (de fapt era „mamicile”, dar am corectat eu) etc etc lol samd. Circula si-o poza cu o mama cu un san picat in gura unui bebelus, iar in fata ei, un fotograf imortaliza momentul pentru vreun ziar. De vis, o pleiada de tzatzuri si sfarce, sa curga laptele, sa curga si sanii, toate mamele isi dau ochii peste cap fericite, ele sunt cele mai mame.

Ce ma amuza e ca evenimentele astea sunt denumite cu „mare” in fata, in schimb participantele sunt „mamici”. Cam care sa fie principiile dupa care functioneaza amazoanele astea?

Intrebarea care ma bantuia pe mine era care naiba e, mai exact, scopul campaniei? Sa ajunga la sufletul mamelor si sa le convinga sa-si hraneasca natural copiii? Eu asta am crezut initial. Numai ca, citind niste articole (inclusiv prin presa basista, acolo unde o jurnalista scria „exchibitionism” fara sa i se para nimic gresit in asta), mi-am dat seama ca nu-i chiar asa. Am tras concluzia ca, de fapt, ele luptau cu pieptul inainte si la vedere impotriva preconceptiilor sociale, cum ca alaptatul in public e cah.

Marturisesc ca pe mine nu m-au convins de nimic, deci fac parte cu mandrie din particica de esec a campaniei. Iar cele care le felicita oricum erau de acord cu asta dinainte. Sunt curioasa, insa, daca au convins vreo mama sa alapteze… Ce pot sa zic e ca ele au dus alaptarea la un cu totul alt nivel. Nu numai ca au facut-o in public, ci si CU public. Acum, cat sunt pe adrenalina, le recomand sa faca o vizita colegilor de serviciu si, in spiritul a ceea ce promoveaza, sa scoata o tzatza si sa o bage in gura copilului chiar in fata sefului, in timp ca-i povestesc, senine, cat e de minunata maternitatea sau ceva. 😉

Bun, in alta parte voiam sa ajung. Ele o ard boem, asa. Ele sunt mamici care isi hranesc puii, sunt emancipate, evoluate, serene, totul e natural, nerusinos, normal, neintim. Am incercat sa le explic ca puii nu se nasc si nici nu se hranesc cu lapte, ci ies din ouale clocite de closca si fac piu-piu. (ironia sortii, pentru ca ziarul in care am citit asta e chiar evz, care s-a lansat fix cu glorioasa stire despre gaina care naste pui vii 😀 ). Pacat ca mi-au sters comentariul.

Exista pe Facebook un grup care promoveaza alaptarea. Il cheama „Alapteaza-ma, mami” sau ceva asemanator, nu vreau sa induc in eroare, oricum, nu tin minte exact. Militeaza pentru hranirea naturala a copilului, informeaza asupra beneficiilor alaptatului versus laptele praf etc. Frumusetea e ca e un grup inchis, privat, cu obloanele trase, in care nu poti sa intri decat cu ceva recomandari. Deci ele sunt aceste promotoare, numai ca ele intre ele. Practic scopul primar al demersului e retezat din fasa, pentru ca cine ar trebui sa aiba acces la el e pe dinafara. Genial sau ce?

Hai sa incheiem apoteotic, urandu-le sa ramana interconectate la Ugerul Vietii, sa ia de la Basescu si sa alapteze bine.

Sarbatoarea strazii Mercy

Din ciclul culturale and shit, astazi am participat la sarbatoarea strazii Mercy. Am zis ca nu mai fac voluntariat, ca e de domeniul trecutului, ca s-a incheiat odata cu facultatea dar uite ca na. Pur si simplu, shit happens. Activitatea mea principala a fost sa tremur pana pe la ora 13, pe langa treburile organizatorice si de bucatarie. La dracu’, erau 2 grade, umbra si se statea. Cum sa nu ingheti? Pe langa ca am contribuit activ la contractarea unei raceli zdravene, am contribuit si la cresterea colesterolului cu niste unsori si bombe marca McDonald’s.

Au fost discutii, lectura de proza si poezie, teatru de papusi, muzica, istorie, poze, domnite, un labrador, amfitrion cu magaoaie, oameni simpatici, cu umor, carti, studenti, profi (nu prof dr ing) si noi.

Ce nu mi-a placut a fost faptul ca nu s-a stiut valorifica maratonul de lectura. Au citit niste inghetati, fara dictie, fara vlaga in voce, parca citeau prospectul de la supozitoare cu glicerina. Mai bine de jumatate din potentialul textului s-a pierdut. Pacat.

Am primit o carte cu dedicatie pe care m-am apucat sa o citesc in fata unei caffé viennois. Am fost placut surprinsa de gest, motiv pentru care adresez multe multumiri.

PS: Mostra primara de cultura (telenovelistica si de Tanar si Nelinistit, bineinteles) a duduii cu nume predestinat Olivia Tulbure, mestecator de cuvinte la Adevarul de Timisoara. Numele acelui nene este, totusi, Neumann. Macar daca ar fi scris Paul Newman…

Pai ai dreptu’, numai ca tre’ sa levitezi ca sa beneficiezi de el

Dupa ce am fost sa donez sange in august, am primit o adeverinta cu care puteam sa-mi iau abonament cu pret redus la jumatate la transportul in comun. Adeverinta era valabila o luna de la data emiterii. Ma duc la un moment dat cu ea la un ghiseu din-ala de cumparat bilete, bag cardul si hartia pe gemulet (stiti gemuletele) iar vanzatoarea se uita nedumerita si-mi zice:

„Ce e asta?”

„Pai adeverinta de donator de sange…”

„Aaaaa, pai nu puteti aici sa va luati redus.”

„Dar de unde?”

„Pai de la sediul nu-stiu-care, acolo din Piata 700 spre piata Marasti, in spate la banca Carpatica” (adica un fel de „acolo la Romana, cum vii de la Universitate spre Unirii”, intelegeti)

Bun, nu intreb de ce, ma iau si caut pe net sedii centrale si adrese, gasesc unul dar in cu totul alta locatie si de aici dilema: sa cred ce scrie pe site-ul lor oficial sau sa cred o tanti de la ghiseu? Aleg site-ul si, la dracu’, desi era acolo un sediu, nu faceau abonamente pentru ca nu aveau porcarie din aia prin care sa traga cardul. Intreb totusi unde se fac nenorocirile astea, ca vad ca-s mai greu de gasit decat comoara piratilor si primesc aproximativ acelasi raspuns, dar de data asta mai exact: banca Carpatica! Mda, site de cacat…

Deja mai erau cateva zile si expira adeverinta, ma iau intr-o zi in care am plecat de la birou la ora rezonabila 16.00 si ma duc sa caut ceva-ul in spatele bancii Carpatica. Dupa ce dau ture de spate de banci si blocuri pana mi-a venit acru, gasesc si sediul ala, inconjurat de un gard fara poarta decat pe partea CEALALTA. Deci a trebuit sa ocolesc toata tarasenia. Bun, intru, vad toate ghiseele inchise in afara unuia, eu sperand sa fie si cel bun. Bag pe gemulet (din nou gemuletul) cardul si hartia, moment in care un roacher soft casca ochii de jos si-mi spune:

„Pentru donatori, numai pana la 15.00”

(Mi-a crescut tensiunea brusc, jur.)

„La dracu’, da’ ce e 15, cifra fatidica? Adica pentru toooaaata lumea e pana la 7, numai pentru donatori e pana la 3?”

„Da.”

„Si cum mama dracu’ sa ajunga donatoru’ la ghiseu’ vostru pana la 15, daca donatoru’ mai si munceste pana la 16?”

„Da’ ati avut zi libera in ziua in care ati donat! Trebuia sa va luati atunci”

(deja simteam cum patrund prin gemuletu’ ala blestemat si comunist cu totul si cum scrijelesc chestii cu unghiile pe jugulara roacherului)

„Ba’ nu am avut zi libera pentru ca unii donatori au, asa, un contract special care nu le permite sa aiba zile libere pentru ca vrei tu”

(Agresat de vorbele mele „dure”, roacherul soft isi bulbuca din nou ochii la mine, de data asta  a „las-ma-n pace”)

„Asta e programu’, domnisoara, nu e vina mea, nu e treaba mea etc etc bla bla ”

L-as invita sa fie bugetar la mine la rectorat, nu la RATT, cu contract de conventie civila, fara zi libera cand doneaza (daca doneaza) si s-o aiba directoare pe prof dr ing Sefa.

Se intelege ca mi-am luat abonament la pret intreg pana la urma, pentru ca in fundatura asta de oras, planeta inceteaza sa se mai invarta dupa ora 15 pentru donatorii de sange.