de Mario Vargas Llosa
„- Si cine o sa platesca toate astea?
– Ei cine, gagauta de serviciu, aici de fata.”
Dupa ce am tras de carte cat am putut, din dorinta de a nu se mai termina niciodata, ieri nu am mai rezistat si am citit-o pe nerasuflate pana la capat. Pur si simplu mi se lipise de maini.
In aparenta destul de simpla, abordabila si „citibila”, povestea m-a captivat la modul ala obsesiv, probabil din cauza unor apetente ale mele mai vechi pentru barbati chinuiti. Pendulam intre impresia ca e la propriu un gagauta prostit de o gagica fara scrupule si cea de indragostit orbeste, din tot sufletul. Adevarul a fost undeva la mijloc. Dupa ce multa vreme i-a cazut in capcana si sfarsea prin a suferi profund, la un moment dat si-a acceptat resemnat conditia de fraier indragostit care pur si simplu nu-i poate rezista drogului de-o viata.
Desi Llosa creeaza un cadru cultural, social si politic in care se desfasoara povestea de dragoste, nu se abate foarte tare de la axa principala a romanului. Si-a concentrat atentia aproape exclusiv pe cei doi si da absolut toate detaliile de care cititorul are nevoie ca sa-si contureze o imagine clara.
Imi amintesc cum am ajuns sa-mi cumpar fix romanul asta. Eram in librarie si la un moment dat aveam intr-o mana Bel Ami si in cealalta Fata Nesabuita, nestiind ce sa aleg. Ambele deodata depaseau bugetul 🙂 . Asa ca am dat un telefon care a decis: Fata Nesabuita!
Intre timp mi-am dat seama ca aveam Bel Ami pe undeva prin cutii. Am un telefon tare inspirat.
Bitching that movie 