Din putu’ gandirii

Oh, cut the crap...

Bai, am zis sa scriez si eu un post d-asta profundu’ si boemu’, asa, ca vad ca astea se poarta. Cu sa vedem rasaritul si sa zambim in fiecare dimineata ca soarele rasare si ca iubirea ne iese in cale, florile ne coloreaza viata si pasarile ne canta fericirea din suflet, iar marea si valurile ei… nu stiu ce mai fac si alea. Cu sa umblam desculti prin iarba, sa atingem roua, sa visam cu ochii deschisi si sa avem speranta, sa fim mai buni ca sa nu fim mai rai…

Pfui! Bai, si nu am putut. Profunzimile mele sunt foarte constipate. Conductele pe unde ar trebui sa fiu eu boema sunt infundate cu colesterol. Nici macar un citat din Coelho nu le mai desfunda. Daca e sa ma intrebi pe mine, pasarile se gainateaza pe noi, valurile te pun in cur, florile tre’ udate si nu tre’ sa ma bucur ca rasare INCA O DATA soarele pentru ca imi suna ceasu’ dimineata si tre’ sa ma scol sa ma duc la serviciu.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s