Tudor Gheorghe

Ca orice om normal la nervii capului pe persoana psihica, am placeri. Multe, diverse, complet haotice, incompatibile si la care nu pot sa renunt, orice ar fi. Tudor Gheorghe e una dintre ele. Guilty pleasure-ul meu. De fapt, nu stiu de ce am zis guilty, nu vad de ce m-as simti vinovata din cauza asta. Imi place pentru ca-mi place. Desi am in jur tot felul de pretini care ranjesc ca hienele cand ma aud vorbind de el si-mi zic „Haaa-haaaaa, pensionaro, Al di Meola are concert in oras si tu te duci la astaaa…. Cum ai zis ca-l cheama? Gheorghe?”.

Mda. Maturule si postmodernistule, tu.

Din 2007 incoace nu am ratat niciun spectacol al lui. Chiar, nici nu stiu cum de nu am scris pana acum despre el.

Primul spectacol la care a fost se numea Calvarul Unei Inime Pribegi. Impreuna cu Bibilica, la TNB, buna combinatie, mai ales ca pasaretul din dotare a aranjat in asa fel incat sa intram gratis la chestie. Mi-a placut enorm si acum, la 5 ani de atunci si dupa alte jde mii de spectacole vazute, niciunul nu-l detroneaza. Poate La Margine de Imperii, dar totusi ntz…

Nedifuzat la radio dar cu salile pline, cel mai misto oltean in viata  presteaza cam asa:

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s