„Tuluz Lotrec”, culeni si alte pteui-pteui

Nu stiu, pe cuvant de onoare, eram eu de dimineata in propriul meu „Parco della Maremma” (you know, cea mai actrita culta, Maria Dinulescu) ascultand niste Lakme (Sumi, desigur) si vad ca telefonului ii cresc brusc niste aripi. Era Bibilica care caraia ca ea se vrea publicata si vedeta pe  blog, ca s-a sculat in creierii noptii sa-si astearna gandurile haotice ca sa nu si le piarda de tot si ca ar fi cazul sa scot umbrela pentru ca va urma o avalansa de pteui-pteui. Eu sunt o prietena buna si am grija de gandurile ei, asa ca am desfacut umbrela si am publicat imediat blaberishul.

Go williamlevy yourself, Bibilico, esti vedeta.

Cu riscul de a ma repeta pe sistemul “tu abuela” vine ca o reactie mai mult decat efervescenta la infamele afirmatii ale donsoarei bitchingthatmovie cu privire la oaresice pasaret (incantator might I add) si actiunile intreprinse de asemenea pasari ale ograzii.

Intrare in subiect. Intrucat acest post este o avalansa de idei nelegate intre ele avem nevoie de indicatori si de semne de punctuatie cat casa ca sa se inteleaga despre ce si anume este vorba in propozitie. incepem partea cu Toulouse Lautrec, trecem prin culeni la care ne uitam cumva de sus in viziunea anumitor cunoscatori de conaissance in aceste vieti si pe care ii adulam din punctul de vedere relativ pozitionat mai jos (pe motive de cultura cinematografica si inaltime fizica proprie) la oaresice pasareturi si ajungem la un pteui pteui binemeritat pentru merite asumate fara … hai sa ne oprim ca fraza asta imi da dureri de cap.

Deci totul se intampla cam anshea, oameni buni… se facea ca venise iarna pe meleaguri batute de soarta si ca sufla a vant de schimbare intrucat bitchingthatmovie urma sa se materializeze la adresa familiei thatmovie din asta extragand nimic altceva decat concluzia ca numele mic este bitching… not entirely off base. Si cum ciripeam eu la telefon despre oaresice cadouri esuate, prin jungla denumita generic mintea din dotarea personala atat a mea cat si a lu’ bitchingthatmovie, s-a ajuns la… accesorii pentru machiaj, DESIGUR! Si cu supusenie si umilinta bitchingthatmovie imi adreseaza solemn “fataaaa, daca gasesti sa imi iei si mie pentru cand vin acasa la fam thatmovie” lucru la care m-am conformat si am cumparat in ziua cu pricina.

Vreme trece, vreme vine, bibilica se materializeaza in cartierul fam thatmovie. Inmanam setul de machiaj care cica a fost ales de alte persoane si nu de mandea… si ea sufla usor dezamagita ca doar atatea pensuleeeeeeee. Dar no, nu sunt eu producatorul si cum se stie plangerile se depun la fabrica producatoare deci… go … do smth. Aciulea avem partea cu Pteui Pteui… pentru ca se apuca sa zica lucruri precum AM OPTAT adica ea adica pe persoana fizica adica optarea a fost pe parte de persoana 1 din partea ei….

Pe niste ninsori … ce sa mai ningea cu spume de doar cateva ore, caci, hey, ce e mai simpatic cand te vezi odata pe an cu cineva decat sa te lupti cu nametele pe strada si verificand din 5 in 5 metri daca ti-a curs machiajul am concluzionat prin concluzionare ca nu mergem mai departe de 2 strazi ca nu vrem sa ajungem la polul nord si ne ducem noi in mallul vizitat rar doar de angajatii care lucreaza in incinta si oaresice creaturi ratacite, si anume eu si bitching cum imi place mie sa ii zic.

Cum sa va explic eu acest mall? Este o catedrala, o liniste mormantala, creaturi terestre (as presupune) care vietuiesc liber pe aceste meleaguri dar pe sistemul “thuamne, oameni straini intra la noi in sat!” si ne asezam la masa. Lasagna cica nu a fost buna, n-as avea de unde sti fiind prima data cand incerc si ne punem pe vorbit moment in care eu … ca orice pasaret cu suflet si simtire ma pregatesc sa ii expun noua si exacerbata mea pasiune pentru Twilight. Da, sunt o pacatoasa, am niste gusturi infame, sunt ceva asa si pe dincolo de bitching, draguta de ea practic nu isi mai incapea in piele de jena. Aceeasi bitching care mi-a zis “de ce ti-ai luat carte, puteai sa iti iei o pudra” ca sa ne intelegem cu nivelul intelectualitatii si al culturii mustind…

Eu, ca orice om normal am refuzat sa vad Twilight atunci cand a aparut pe sistemul eu nu incurajez cultura asta de consum si eu nu sunt pe val, eu vreau sa fiu diferita, eu nu vad asa ceva… dar ma trezesc si bibilica beta, v-am mai zis despre ea, deschide televizorul pe ceea ce ea m-a asigurat ca este hbo eu vedeam pete de culoare acompaniate de purici si ma uit la ceva si imi dau seama la final ca ma uitasem la twilight… mii de traznete, dar eram vrajita asa ca mi-am petrecut restul zilei vazand toate filmele din saga profund indragostita de luceafarul din SUA pe pat de legume de Meet Joe Black cu garnitura de Buffy, the vampire slayer. Si eu in nebunia mea informata, might I add, ma apuc sa explic donsoarei ce imi place ce nu, suflete chinuite, ciudatei, frumusete imperfecta nebunii cand ea incepe cu un “concescending tone” sa imi explice cat de inculta sunt eu si cat cat cat ca la final sa aflu ca ea nici nu a vazut filmul si se ia de dragul meu de Edward si sa se refere la ei pe sistemul neamul culenilor fara ca ea sa fi vazut macar despre ce vorbeste.

Si fix cand incepusem sa simt asa ca ma roade la piciorul stang o remuscare vine draga de bitching si imi zice ca vrea sa mearga la the Holy Graal… in viziunea ei sectiunea de dermato-cosmetice ca vrea sa isi cumpere neaparat o pudra Toulouse Lautrec… Ce nume interesant imi trece mie prin mintea cat o nuca, hai sa mergem. Si zic dar nu vad firma…. uite e acolo in fataa…. caut Toulouse … nimic, Lautrec nimic… eh am chiorat care ar fi problema numai ca si anume poposim noi in fata standului T. Leclerc pentru ca, in calitatea ei de buric al pamantului, atotstiutoare si perfect informata aflase ca pudrele Toulouse Lautrec. Sunt cele mai bune din lume. Usoara sa le fie tarana ca le cheama altfel.

Deci cam pe aici ma apuca cu ridicat de pene pentru ca trecem peste insulta pteui pteui cu AM OPTAT pentru nuj ce, cu durere in suflet il iau pe Edward in casa mea si sa ma scuteasca cu neamul Culenilor ei ca nici nu i-a vazut si ca sa parafrazez o parafrazare care a venit prin nici nu vreti sa stiti ce cai “placutul nu este obiectiv nici in conditii de laborator” si ajungem la insult over injury… se baga bibilica la standul de ce vreti voi si incepe si compara, adulmeca, miroase, analizeaza chestii in timp ce bitchingthatmovie stramba puternic din nas si angajatele de la farmacie concluzioneaza “de care vreti?” ca niste experte si consiliere ce se aflau. Dupa toate astea, la muy descarada se apuca sa se ia pe blogulete sa ma atace pe mine cu vorbit tare intr-un spatiu public ce poate rivaliza cu o biblioteca, de incultura cu expose-ul meu foarte la obect despre Twilight, in cunostinta de cauza pe cand ea face misto de pe marginea peluzelor din spatele terenului, nici nu stie cum arata, ma freaca cu Toulouse Lautrec si se vaita ca nu A AJUTAT-O pe ea vanzatoarea, bibilica nu mai apare nici unde, era pe campiile culenilor, apoi imi creste tensiunea cu optatul ei ca sa ajungem in final la ce ne interesa… Mie imi place de William Levy.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s