Atonement

Sunt in contratimp complet cu filmele. In loc sa ma inghesui la prospaturi, sa scriu si eu la gramada cu restul despre Inception sau ce naiba mai e acum pe val, eu ma intorc in cretacicul timpuriu si scriu despre Atonement. Nu stiu daca am mai spus si daca am mai spus, asta e, mai spun o data, mie nu-mi place sa scriu despre noutati cand sunt proaspat aruncate pe poarta cinematografului. Prefer sa astept sa treaca isteria, sa-si canalizeze toti atentia catre alta virgina si sa uite tot.

Din pacate nu am citit si cartea dar nu e timpul pierdut. Filmul mi-a placut ca experienta cinematografica dar nu m-a atins, nu m-a miscat si nici nu m-a tulburat prea tare. Pot insa sa recunosc cu mana pe inima ca devin o admiratoare din ce in ce mai insufletita a actritei Keira Knightley (Cecilia).

In Anglia anului 1935, Briony Tallis si familia ei aristocrata duc o viata lipsita de griji. La numai 13 ani, Briony este o scriitoare cu potential  si deopotriva imaginativa. O serie de intamplari puse cap la cap in mod eronat de ea la o varsta la care inca exista dubii si lacune legate de tot ce inseamna viata amoroasa si sexualitate o determina sa ia decizia gresita de a-l acuza pe iubitul surorii ei de crima. O poveste asemanatoare cu teoria fluturelui, in care orice actiune pe care o intreprinde are consecinte implacabile si fatale pe viitor, in care nimeni nu este menajat si nu scapa din ghearele destinului deja scris. Relatia surorii sale, Cecilia cu iubitul ei, Robbie este distrusa iar viata lor va coti pe un drum tulburator.

In ceea ce ma priveste si pe buna dreptate, personajul principal este Briony si nu Cecilia, sora ei mai mare. Framantarile cu care Briony va trebui sa traiasca toata viata, carandu-le in permanenta ca pe niste pietre de moara o determina sa se abata de la realitate in romanul sau autobiografic, modificand finalul acestuia. In speranta ca va obtine mult dorita si apasatoarea iertare macar la nivelul confesiunii, Briony acorda in scris surorii ei si iubitului acesteia sansa de a-si implini povestea de dragoste, altfel imposibila o data din cauza diferentei sociale si a doua oara din cauza sortii implacabile a acestora. Finalul este, daca nu remarcabil, macar memorabil o buna bucata de vreme. Ii ofera pe de-o parte lui Briony absolvirea simbolica de vina si pe de alta parte rasfata spectatorul cu un happy end dulce-amarui.

Va trebui sa abordez si cartea la un moment dat,  gurile rele spun ca e mult mai buna decat filmul. Eu o s-o fac tocmai pentru ca filmul o recomanda (dpdv al subiectului).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s