Rashômon

Ca tot vorbeam saptamanile trecute de Akira Kurosawa, am reusit sa vad ieri Rashômon, probabil cel mai vizionat film al lui. Nu stiu de ce dar parca nu-mi permit sa am pareri la adresa filmelor lui. E ca si cum as veni acum sa zic ca peliculele lui Charlie Chaplin sunt bune, ca si cum eu as descoperi gaura din macaroana. E redundant. Mi-a fost evidenta spectaculozitatea realizarii filmului, cu note de expresivitate suprarealista peste elementele moderniste de la nivelul anilor ’50. Este unul dintre filmele acelea despre care am mai vorbit, filme vizuale, la care trebuie sa te uiti cu toti ochii, in timp ce jocul actoricesc puternic este incarcat de o teatralitate hiperbolica.

Surprinzatoare e insasi povestea, care (si repet, efectul e spectaculos pentru anul cinematografic 1950) prezinta din perspectiva subiectiva relatarile a patru oameni vis-a-vis de un eveniment, toate diferite dar la fel de plauzibile. Provocarea lansata este de a descoperi adevarul adevarat, in conditiile in care toti cei patru oameni au propriile adevaruri.

Vreau sa amintesc, pe final, de interpretarea nemaipomenita a lui Toshirô Mifune in rolul banditului Tajômaru. Probabil ca va ramane cel mai bun actor al Japoniei multa vreme de acum inainte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s