Crampe de iubire

De Ioana Moldovan. Cum care Ioana Moldovan? Actrita!

Nu putea sa lipseasca luna asta de pe blogulete rubrica mea preferata, Cover Story, din revista pe care nu o citesc niciodata, Tango (din nou intreb, a remarcat cineva din redactia aia cacofonia?). Astazi, subiectul dezbatut de actrita este unul foarte inovativ, neexplorat, aproape virgin, as putea spune: iubirea. Da, iubirea cu e din a. Bine, nu numai iubirea, insa are o pondere remarcabila printre restul de maruntisuri pline de profunzime. In tandem vine si Gheorghe Andrei, insa interesul pe care-l manifest fata de acest individ tinde catre zero, prin urmare o sa fac abstractie de prezenta lui. Nu am inteles si nici nu o sa inteleg vreodata apetenta muierilor pentru subiecte metafizico-abstracte, fie ca e vorba despre iubire, frumusete, casatorie, familie, copilarie, tristete ori suferinte. Sunt subiecte care-si pierd si ultima bruma de valoare si atractie fiind facute posta din gura-n gura, an de an. In fine, sa purcedem.

Lacrimi

Ioana: Am plins de bucurie cind am descoperit dragostea.

Cam ce as putea spune eu dupa asa ceva? Pai hai sa vedem ce zice ea.

Casatoria

Ioana: Dupa 20 de ani recunosti marile iubiri. Abia atunci ai argumente sa crezi asta.
O mare iubire are mai multe faze, de la momentul fierbinte la momentul respectului reciproc. Mi-e teama de etapa respectului, dar nu cred ca o iubire poate rezista doar in etapa sexului salbatic. Cred ca o mare iubire e o evolutie reusita a unei iubiri obisnuite. Femeile sint mai patimase, barbatii ard mai mult in interior. Momentul in care te casatoresti este unul foarte personal. Ceremonia a fost banala, dar eu am fost foarte emotionata.

Poftim? Dupa 20 de ani ca varsta, dupa 20 de ani romanul, dupa 20 de ani de iubire, dupa 20 de ani de ce? Si de ce fix 20 de ani? Avem apoi clasificarea etapelor iubirii. Nu stiu daca stiti, dar marile iubiri au etape. Alea mici nu. Si marile iubiri au mai multe etape, nu ne spune cate si care sunt alea, dar important de retinut sunt etapa respectului si cea a sexului salbatic, dar nu neaparat in ordinea asta. Din cate inteleg, sunt in antiteza sau cam asa ceva. Dupa impartirea in etape, urmeaza definitia, stim asta inca de la scoala. Asadar, marea iubire (asta e cam ca marea treaba?) evolueaza in urma unei iubiri obisnuite si numai in mod fericit. Oricum, nu uitam ca numai dupa 20 de ani ne putem da seama de asta, deci daca cumva incercati pe loc sa va dati seama de niste treburi, ntz! Nu tine. Si ce e aia iubire obisnuita? Apropo, numai eu am remarcat absoluta incoerenta si lipsa de legatura dintre frazele duduii?

Suferinte din dragoste

Ioana: Peste suferintele din dragoste am trecut cu mult ajutor din afara. M-au ajutat cind parintii, cind prietenii, cind o alta dragoste. Dar dupa o mare iubire poti sa suferi cred, o viata. Sau pina la o alta mare iubire.

Incep sa cred ca asa trebuie sa vorbim noi, femeile si ca eu am o abordare complet gresita asupra discursurilor si dialogurilor mele. D-aia nu m-a cautat Tango pana acum. „M-au ajutat cind parintii, cind prietenii, cind o alta dragoste. Dar dupa o mare iubire poti sa suferi cred, o viata. Sau pina la o alta mare iubire.”  Pana una, alta, citind nonsensul de mai sus, realizez de ce nu am cautat eu Tango pana acum.

Maternitate

Ioana: Maternitatea este cel mai mare dar pe care l-am primit vreodata. Nu a fost nimic programat si cu atit mai mare a fost bucuria. Cea mai mare schimbare? Greutatea. Glumesc.  Am sentimentul ca particip la un miracol. Viata are alte intelesuri, lumea – alte dimensiuni. Totul capata alt sens.

Asta e pentru Bibilica 🙂 . O las pe ea sa comenteze, e specialitatea ei. Cu ocazia asta poate isi face blog de nisa: carcoteala maternitatii.

Ciudatenii

Ioana: Am un ciine despre care cred ca-i om. Si am de gind sa-mi mai iau unul, ca sa am totusi si un ciine.

🙂 Asta este probabil una dintre cele mai mari aforisme care mi-au sarit in fata ochilor si refuz sa fac orice fel de comentariu intrucat i-as stirbi din splendoare. Loredana si cugetarile ei despre viata si sensul banilor sau Maria Dinulescu si lectia ei de cultura sunt niste biete miniaturi la picioarele unui colos. Insusi Hippocrate ar fi invidios, daca l-ar interesa subiectul.

Atractie

Ioana: Mi-e greu sa spun ce ma atrage mai mult: mintea, fizicul, sufletul sau reputatia unui barbat. Cind iubesc, eu le iubesc pe toate la un loc si deodata. Exista un fel de chimie care are grija sa amestece toate aceste calitati si sa le toarne in doze potrivite in barbatul potrivit. Mie imi e imposibil sa le consider separat si ma bucur ca altcineva a potrivit lucrurile fara ca eu sa ma bag. Nu pot aprecia un dobitoc chiar daca e frumos de pica, un palavragiu cu muschi sau un poet chel mai scund ca mine. Nu-mi plac dilemele de tipul „da, dar are suflet bun“. Judec oamenii intr-o singura versiune, aia finala si unica.

Da, ei, nu putea sa lipseasca si asta. Un lucru e cert: aia sau ala de pune intrebarile care duc la asemenea raspunsuri trebuie sa fie la fel de… pfff… cum sa zic sa nu zic slut… iscusit! Deci trebuie sa fie la fel de iscusit(a) precum duduile care raspund, pentru ca altfel imi da cu virgula la socoteala. Senzatia de deja vu o resimt deja la nivel fizic si orice tentativa (de data asta sincera) de a incerca sa-mi pun mie insami aceste intrebari, probabil fortata de niste imprejurari specifice, m-ar determina mai degraba sa ma uit benevol la tuailait si sa exclam isteric ca Robert Pattinson e frumos si fierbinte.

Frumusetea

Ioana: Ma simt frumoasa atunci cind sint in armonie cu mine. Intr-un fel, frumusetea e o stare de spirit. Cu uritenia pot fi mult mai exacta. Cind n-am hainele potrivite, cind ma ingras fara sa fiu gravida, sau cind am cearcane si fata botita de somn, incep sa inteleg ca uritenia e mai concreta decit frumusetea. Aspectul fizic e foarte important, uneori de o importanta decisiva in cariera, si de aceea trebuie tratat cu respect. Cu frumusetea fizica te nasti, dar trebuie sa o tot ajuti de-a lungul vietii. O poti ajuta cu trusa de farduri, cu sala de gimnastica, dar mai ales cu  frumusetea interioara. Asta tine mai mult.

Chiar ma intrebam cand o sa vina si asta. Trecand peste ineptiile care imi provoaca o grimasa de nedumerire, ma intreb cum naiba e de acord cu frumusetea interioara in ceea ce-o priveste pe ea, dar cand vine vorba de barbati, sufletul bun e pentru dilematice. Hai sictir.

Trecut

Ioana: Nu e important sa cunosti trecutul celuilalt, dar e inevitabil. Chiar daca fiecare depune eforturi sa-l menajeze pe celalalt, mai devreme sau mai tirziu fantomele trecutului apar pe undeva. Pe un biletel, intr-o memorie de telefon, intr-o fotografie veche. Asta e, asa stau lucrurile si asa vor sta mereu.

E clar! Puneti totul pe tava ca pana la urma sfarsiti haituiti de trecut. V-o spune o trecuta prin viata. Nu ca ar fi important sau ceva, dar trecutul asta are asa o placere din a se intoarce din ale lui si a pistona pe fiecare… Dar repet, nu ca ar fi important.

In caz ca mai era ceva de spus dar din varii motive mi-a scapat, mai priviti-o o data. Gasiti raspunsurile singuri in poza de mai jos.

End of story. Cover Story. Tango Cover Story.

Anunțuri

2 gânduri despre „Crampe de iubire

  1. bibilica spune:

    Analiza pe text ca nu mai pot cu nervii capului:

    Incepem dezlanat cum am obisnuit deja stimatul cititor (recte cel pe care l-am obligat sa imi citeasca posturile!!!)

    Deci intrebarea care se desprinde din capitolul Iubirea.
    Se da una bucata femeie cu inima, suflet si spirit.
    „Copii, cate mari iubiri incap intr-un suflet de fomeie?” (Manutele sus cei care stiu!)
    „Cum stabilim cand o iubire e mare? „(Va rog fara aluzii la parti anatomice!)

    Suferinte din dragoste este deja ceva peste puterile mele. As sta sa scriu 15 ani pe tema asta. U know, I rant for a living!

    Veniram la subect!!! Maternitatea, fraticaaaa, ma urmareste, ma hartuieste (oare pot solicita un ordin de restrictie???)
    Pe sistemu in ce luna apar sentimentele materne si „iti multumesc scumpa viata, pupici si mai vorbim” avem maternitatea ca dar. Si cum in viata mea nu m-am conversat cu viata, nu imi da lectii ca la scoala si nici nu ma imbratisez cu viata, nu pot eu cu mintea mea ingusta sa inteleg cum MATERNITATEA este un dar care se ofera!!! Cum sta treaba? Te duci la piata si pe langa telina si cartofi pac, mare cutie ce iti cade in brate „felicitari, azi v-am facut cadou maternitatea!!!”

    Acum sincer, partea cu neprogramatu’, nu poate trece asa nevatamata pe langa mine. Cum se poate ca o femeie fertila, activa sexual care nu se protejeaza in nici un fel sa ramana gravida ACCIDENTAL??? Partea cu greutatea, kudos for saying it… Booon partea cu miracolul ma scoate asa dintr-un sarite (din aia multi pe care ii posed) ca ma ia cu calduri… Bai nene, am inteles ca sarcina iti da mood swings, te ingrasi, faci glezne cat capul dar nu am citit nicaieri ca iti matraseste creierul in asa hal. Daca mai aud odata faza cu miracolul fac urattt. Oare ma voi trepana si eu in asa hal??? Si imi poate explica si mie cineva treaba cu viata are alte intelesuri? Adica cum? Dintr-o data ce? Nu mai mananci, nu mai citesti, muzica clasica devine rock, cerul devine maron si pamantul dispare? Lumea cu dimensiunile ei… pai duduie… normal ca ai alte dimensiuni!!! Partea cu sensul deja nu se mai discuta ca sunt PA!

    Aceeasi femeie minunata cu miracolele zice ca nu se poate decide intre minte, fizic sau reputatie la un barbat. Sunt sigura ca fiecare dintre voi cand s-a uitat la un fotomodel in chiloti a zis, pfuai ce ma atrage pe mine intelectul lui evident de la 5 km!

  2. bibilica spune:

    Ah si uitasem… nu mai insista!!! Nu imi fac blog, imi place sa stau pe al tau 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s