Ce ma enerveaza – episodul 5 – Viata bate filmu’

Am fost ieri la ziua unui prieten. Trei femei, sapte barbati, dintre care unul posesor al unui bebe de 2 luni. O regula nescrisa dar foarte adevarata spune ca un posesor de bebe va avea tendinta sa vorbeasca numai despre propria progenitura, avand senzatia ca, daca e mic, lumea e dornica sa stie totul despre el. O alta lege la fel de nescrisa, dar care le scapa frecvent acestor posesori de bebei este aceea ca lumea te intreaba ce-ti face copilul dintr-un act de complezenta, nicicum pentru ca ar fi dornica sa asculte timp de 3 ore, neintrerupt, cum tii capul copilului ridicat in timpul baitei si cum rade la tavan fericit ca cineva arunca ceva ud si alunecos pe el.

Si culmea, desi sunt femeie (si oamenii au senzatia in general ca femeile sunt topite dupa copii – fals!), mai mult decat un „bine, e sanatos, voinic” sau variatiuni scurte pe aceeasi tema a sanatatii nu tolerez. Eu sunt convinsa ca pentru el, propriul copil reprezinta centrul universului, la fel cum si pentru mine ar reprezenta acelasi lucru copilul meu. Dar repet, al meu! Desi in opinia lui, copilul lui face balonase, crampe si bale ca nimeni altul, dupa parerea mea acel copil este egal cu restul de 897653247 de copii de pe planeta. Pentru mine, copilul lui X invitat la ziua lui Y este egal cu orice copil de pe strada, fata de care nu manifest mai mult interes decat, sa zicem, vis-a-vis de un ghiveci cu flori. Aceasta malitiozitate a mea se amplifica in momentul in care tatal cu exces de zel este un povestitor execrabil. Pot face imediat diferenta dintre un orator talentat care va povesti caraghioslacuri cu bebei pentru a ne amuza si un povestelnic fixist caruia i se pare ca soarele se invarte in jurul scutecului, nu invers. Si totusi bebele m-a salvat. La o ora la care tatal trancanitor ar fi baut mai cu spor in vremurile de demult, a trebuit sa plece acasa ca sa-si spele urmasul.

Desi parea a deveni o adunare relaxanta de oameni in jurul unei masute pline cu chestii de ingurgitat, lucrurile nu au fost chiar asa. Aproape la orice petrecere exista cel putin un nevorbit. Daca se incinge o discutie pe tema mobilei, de exemplu, si X in dialog cu Y spune ca nu o vrea la comanda pentru ca e prea scumpa, va interveni prompt nevorbitul Z care va zice „dar Cutarica si-a luat la comanda si l-a costat atatia bani, ti se pare scump?”. Astfel ca la auzul oricarei remarce, Z il va invoca imediat pe acelasi Cutarica (de fiecare data acelasi Cutarica, Cutarica cu C mare, fiind vorba de o persoana care, evident, le-a facut pe toate in viata, de la pus faianta pana la negociat preturi cu vanzatorii de la piata si care este un fel de mentor al lui Z), care a facut si a dres cu sarguinta si merita luat aminte din vasta lui experienta. Notabil este faptul ca Z, in dorinta de a zice mai cu foc ( pentru ca oricum nimeni nu-l asculta) si tinand fraza in varful buzelor, va cauta sa prinda privirea cuiva si ferice de cel care-si va ridica ochii inspre el. Nu va este cunoscuta situatia?

X: Am vorbit cu muncitorii, imi cer 10 mil manopera….

Z: (jucandu-i ochii in cap in timp ce cauta un fraier pe care sa-l prinda cu privirea) Da’ e chiar ieftin. Pai lu’ Cutarica i-au cerut 60 de mil!!!

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Y: Mi-e greu sa dau faianta jos, chem mesterii…

Z: Da’ cum sa-ti fie greu, Cutarica a dat ea singura jos faianta si nu a patit nimic!!!

Samd.

Eu ma facusem mica si tacuta intr-un colt de fotoliu, incercand sa diger, pe de-o parte, mancarea incredibil de grea pe care a trebuit sa o mananc, pe de alta parte enormitatile care-mi sagetau urechile. Renuntasem de multa vreme sa mai particip la discutie, in schimb ascultam (cu ochii in pamant 🙂 ) schimbul de replici, asteptand sa vad daca va exista totusi un caz in care acea omniprezenta Cutarica sa nu fie invocata.

PS: Tortul a fost naspa. Prin urmare, am primit pentru acasa inca o felie zdravana, plus alte prajituri pline cu sanatate.

PS2: Individul isi numea copilul Ghije. Dupa 3-4 pahare cu bere si o farfurie de slanina cu ceapa, s-a transformat in „Ghije, plm”. Nu e minunata lumea in care traim?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s