Avatar

Am facut-o si p-asta. Am vazut Avatar. Citisem pareri despre el, bune si mai putin bune si-mi creasem o oaresce opinie asupra povestii. Ca de imagine stiam deja ca e la superlativ. Si totusi… Pentru mine, scenariu+imagine=film, nu doar imagine³.

Dezbracat de efectele 3D, Imax si ce mai stie el sa faca din punct de vedere imagine, e slabut. O compilatie de Dansand cu Lupii+Matrix+Alien+The Fountain=Love. Daca ‘nea Cameron tot a bagat carute de bani in imagine, putea sa puna de-o poveste cat de cat originala, semi-profunda si, la naiba, fara clisee. M-au amuzat multe lucruri. Cu liniute:
-Misticismele ieftioare gen „este o pasare speciala, nu o privi in ochi” – (nota mea) da’ de ce sa nu privesc pasaroaia in ochi? ce, sunt bionici?
-Similitudinea filmare cu filtru albastru – filmare cu filtru verde in Matrix.
-Relevanta cozii la fiintele bipede. Am ajuns la concluzia ca a fost bine totusi ca le-au dat degete opozabile. Intre timp cineva imi zice ca le-au dat coada pentru ca erau prea inalti si aveau alta gravitatie. Din cate mi-am dat eu seama, gravitatia era aceeasi, pentru ca oamenii paseau fara probleme saltarete. Cu aerul aveau ei probleme, in schimb.
-Cliseul innebunitor al rasei parca alese de divinitate, Americanii. Ei au dezvoltat un cult al lor fata de ei insisi. Poporul american (nu o confederatie de state, cum ar fi normal) va lua intotdeauna contact cu orice civilizatie extraterestra, va dezvolta interese si relatii prietenesti sau belicoase cu martienii, practic americanii sunt singuri pe planeta Pamant si, evideeeeent, o alta infumurare a lor, bai frate, toata galaxia le cunoaste limba. Si nu ca au invatat-o asa, cat sa cumpere o paine, cum s-ar zice, ci o vorbesc cursiv, perfect corect gramatical dar cu eternul usor accent. Na, nimeni nu-i perfect, dar cliseul asta e mai vechi decat planeta, e uzitat, tocit si prafuit si intre timp s-au inventat roata si focul, oameni buni. Noroc cu Tarantino care s-a hotarat sa sparga gheata.
-Dusul mainii in zona capului cand vorbesc unii cu altii prin telepatie sau folosind tehnologii. Aici Cameron s-a prins oarecum si a modificat putin schimbarea. Nu mai duc mana la cap, ci la gat, probabil apasand pe un butonel (sper eu, ca ar fi culmea sa o duca doar ca sa fie siguri ca pleaca unda).
-Cliseul americanului care va ajunge prin virtuti proprii si prin sudoarea fruntii tatuca tribului, sau cel putin un membru respectabil al acestuia. Cliseul e intalnit la multe filme, printre care Ultimul Samurai, Dansand cu Lupii, eheeee, si cate altele.
-Apostroful, marca sine qua non a numelor proprii ale extraterestrilor. Ati mai vazut prin filme, sunt sigura, e vorba de nume gen Tok’ra. Da’ de ce apostroful? Ce litera sfioasa inlocuieste el, de nu poate fi pronuntata si nici macar scrisa? Reprezinta o pauza in gandire? Sau poate in vorbire?
Filmul totusi atinge oaresce chestiuni dragute, se vrea la un moment dat un The Fountain resuscitat, are o morala dar povestea si maniera in care dezbate chestiunile sunt subtirele. Era loc si de treburi decent de profunde, dar e mai simplu sa mizezi totul pe imagine pentru ca prinde la public dar sa tai la scenariu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s