Oci Ciornie

Am inceput de ceva vreme sa vizionez filme rusesti. Niste voci anonime de pe site mi le tot recomanda, prin urmare le dau curs. Trebuie sa recunosc ca filmele rusesti au o anume dulceata si o simplitate, altfel decat cele ale lui Tornatore, care imi intaresc inca o data convingerea ca marile filme nu trebuie neaparat sa-ti faca nod la mine, ci nod in gat. Stau si ma intreb de ce s-a redirectionat populatia spre filmele romantoase americane, duhnind a clisee si facute pe acelasi calapod, cand plaja filmelor de gen e atat de larga si cuprinde si peliculele rusesti, frumoase si in acelasi timp netrase la xeroxul cliseelor.

Sub bagheta regizorala a lui Nikita Mikhalkov, Oci Ciornie e inspirat din nuvela Doamna cu Catelul de Anton Cehov. Pelicula a primit o nominalizare la Oscar in 1988 la categoria Ce mai bun actor intr-un rol principal pentru prestatia lui Mastroianni.

Marcello Mastroianni are in grija rolul lui Romano Patroni, arhitect de meserie dar un fel de bufon in viata de zi cu zi, insurat cu o femeie bogata, pe care de altfel a iubit-o candva, in tinereti. La bordul unui vapor, Romano isi deschide sufletul fata de un rus simpatic, relatandu-i povestea sa de dragoste. Printr-o succesiune de flashback-uri, aflam ca Romano o cunoaste pe Anna, o rusoaica frumoasa (cum altfel?), delicata, naiva, frumoasa (din nou, stiu) si foarte expresiva (de data asta nu e meritul ei ca personaj, ci al actritei Yelena Safonova) dar prinsa intr-o casnicie nefericita. El o urmeaza in Rusia, unde o reintalneste si decide sa se intoarca in Italia pentru a se desparti de sotia lui. Pe finalul povestirii, rusul ii serveste lui Romano o surpriza frumoasa.

Meritul lui Mikhalkov este ca a pus laolalta doua lumi de registre diferite, cea slava si cea latina, intr-un stil de filmare impresionant, in nuante deschise, de la alb la crem, pe o coloana sonora placuta. Filmul nu merita judecat din perspectiva fidelitatii pentru ca ar fi pe nedrept limitat la ceva atat de minor. Numai faptul ca Mikhalkov a adaugat la ingrediente si umorul si ironia ar trebui sa ne faca sa vedem cate texturi se ascund dincolo de imediat. Nu-l judecati, savurati-l.

In loc de nota de final, nota muzicala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s