Știu că, în ultima vreme, chestia asta a devenit blog despre Bibilica mai degrabă decât despre filme, dar, la naiba, nu pot să mă abțin. Bibilica e în Spania!!! Turist, evident, nu lucrător. Cred că aștept cu mult mai multă nerăbdare decât ea să se întoarcă și să văd tona de poze cu care ar face bine să vină.
Nu stiu, pe cuvant de onoare, eram eu de dimineata in propriul meu “Parco della Maremma” (you know, cea mai actrita culta, Maria Dinulescu) ascultand niste Lakme (Sumi, desigur) si vad ca telefonului ii cresc brusc niste aripi. Era Bibilica care caraia ca ea se vrea publicata si vedeta pe blog, ca s-a sculat in creierii noptii sa-si astearna gandurile haotice ca sa nu si le piarda de tot si ca ar fi cazul sa scot umbrela pentru ca va urma o avalansa de pteui-pteui. Eu sunt o prietena buna si am grija de gandurile ei, asa ca am desfacut umbrela si am publicat imediat blaberishul.
Go williamlevy yourself, Bibilico, esti vedeta.
Cu riscul de a ma repeta pe sistemul “tu abuela” vine ca o reactie mai mult decat efervescenta la infamele afirmatii ale donsoarei bitchingthatmovie cu privire la oaresice pasaret (incantator might I add) si actiunile intreprinse de asemenea pasari ale ograzii.
Intrare in subiect. Intrucat acest post este o avalansa de idei nelegate intre ele avem nevoie de indicatori si de semne de punctuatie cat casa ca sa se inteleaga despre ce si anume este vorba in propozitie. incepem partea cu Toulouse Lautrec, trecem prin culeni la care ne uitam cumva de sus in viziunea anumitor cunoscatori de conaissance in aceste vieti si pe care ii adulam din punctul de vedere relativ pozitionat mai jos (pe motive de cultura cinematografica si inaltime fizica proprie) la oaresice pasareturi si ajungem la un pteui pteui binemeritat pentru merite asumate fara … hai sa ne oprim ca fraza asta imi da dureri de cap.
Deci totul se intampla cam anshea, oameni buni… se facea ca venise iarna pe meleaguri batute de soarta si ca sufla a vant de schimbare intrucat bitchingthatmovie urma sa se materializeze la adresa familiei thatmovie din asta extragand nimic altceva decat concluzia ca numele mic este bitching… not entirely off base. Si cum ciripeam eu la telefon despre oaresice cadouri esuate, prin jungla denumita generic mintea din dotarea personala atat a mea cat si a lu’ bitchingthatmovie, s-a ajuns la… accesorii pentru machiaj, DESIGUR! Si cu supusenie si umilinta bitchingthatmovie imi adreseaza solemn “fataaaa, daca gasesti sa imi iei si mie pentru cand vin acasa la fam thatmovie” lucru la care m-am conformat si am cumparat in ziua cu pricina.
Vreme trece, vreme vine, bibilica se materializeaza in cartierul fam thatmovie. Inmanam setul de machiaj care cica a fost ales de alte persoane si nu de mandea… si ea sufla usor dezamagita ca doar atatea pensuleeeeeeee. Dar no, nu sunt eu producatorul si cum se stie plangerile se depun la fabrica producatoare deci… go … do smth. Aciulea avem partea cu Pteui Pteui… pentru ca se apuca sa zica lucruri precum AM OPTAT adica ea adica pe persoana fizica adica optarea a fost pe parte de persoana 1 din partea ei….
Pe niste ninsori … ce sa mai ningea cu spume de doar cateva ore, caci, hey, ce e mai simpatic cand te vezi odata pe an cu cineva decat sa te lupti cu nametele pe strada si verificand din 5 in 5 metri daca ti-a curs machiajul am concluzionat prin concluzionare ca nu mergem mai departe de 2 strazi ca nu vrem sa ajungem la polul nord si ne ducem noi in mallul vizitat rar doar de angajatii care lucreaza in incinta si oaresice creaturi ratacite, si anume eu si bitching cum imi place mie sa ii zic.
Cum sa va explic eu acest mall? Este o catedrala, o liniste mormantala, creaturi terestre (as presupune) care vietuiesc liber pe aceste meleaguri dar pe sistemul “thuamne, oameni straini intra la noi in sat!” si ne asezam la masa. Lasagna cica nu a fost buna, n-as avea de unde sti fiind prima data cand incerc si ne punem pe vorbit moment in care eu … ca orice pasaret cu suflet si simtire ma pregatesc sa ii expun noua si exacerbata mea pasiune pentru Twilight. Da, sunt o pacatoasa, am niste gusturi infame, sunt ceva asa si pe dincolo de bitching, draguta de ea practic nu isi mai incapea in piele de jena. Aceeasi bitching care mi-a zis “de ce ti-ai luat carte, puteai sa iti iei o pudra” ca sa ne intelegem cu nivelul intelectualitatii si al culturii mustind…
Eu, ca orice om normal am refuzat sa vad Twilight atunci cand a aparut pe sistemul eu nu incurajez cultura asta de consum si eu nu sunt pe val, eu vreau sa fiu diferita, eu nu vad asa ceva… dar ma trezesc si bibilica beta, v-am mai zis despre ea, deschide televizorul pe ceea ce ea m-a asigurat ca este hbo eu vedeam pete de culoare acompaniate de purici si ma uit la ceva si imi dau seama la final ca ma uitasem la twilight… mii de traznete, dar eram vrajita asa ca mi-am petrecut restul zilei vazand toate filmele din saga profund indragostita de luceafarul din SUA pe pat de legume de Meet Joe Black cu garnitura de Buffy, the vampire slayer. Si eu in nebunia mea informata, might I add, ma apuc sa explic donsoarei ce imi place ce nu, suflete chinuite, ciudatei, frumusete imperfecta nebunii cand ea incepe cu un “concescending tone” sa imi explice cat de inculta sunt eu si cat cat cat ca la final sa aflu ca ea nici nu a vazut filmul si se ia de dragul meu de Edward si sa se refere la ei pe sistemul neamul culenilor fara ca ea sa fi vazut macar despre ce vorbeste.
Si fix cand incepusem sa simt asa ca ma roade la piciorul stang o remuscare vine draga de bitching si imi zice ca vrea sa mearga la the Holy Graal… in viziunea ei sectiunea de dermato-cosmetice ca vrea sa isi cumpere neaparat o pudra Toulouse Lautrec… Ce nume interesant imi trece mie prin mintea cat o nuca, hai sa mergem. Si zic dar nu vad firma…. uite e acolo in fataa…. caut Toulouse … nimic, Lautrec nimic… eh am chiorat care ar fi problema numai ca si anume poposim noi in fata standului T. Leclerc pentru ca, in calitatea ei de buric al pamantului, atotstiutoare si perfect informata aflase ca pudrele Toulouse Lautrec. Sunt cele mai bune din lume. Usoara sa le fie tarana ca le cheama altfel.
Deci cam pe aici ma apuca cu ridicat de pene pentru ca trecem peste insulta pteui pteui cu AM OPTAT pentru nuj ce, cu durere in suflet il iau pe Edward in casa mea si sa ma scuteasca cu neamul Culenilor ei ca nici nu i-a vazut si ca sa parafrazez o parafrazare care a venit prin nici nu vreti sa stiti ce cai “placutul nu este obiectiv nici in conditii de laborator” si ajungem la insult over injury… se baga bibilica la standul de ce vreti voi si incepe si compara, adulmeca, miroase, analizeaza chestii in timp ce bitchingthatmovie stramba puternic din nas si angajatele de la farmacie concluzioneaza “de care vreti?” ca niste experte si consiliere ce se aflau. Dupa toate astea, la muy descarada se apuca sa se ia pe blogulete sa ma atace pe mine cu vorbit tare intr-un spatiu public ce poate rivaliza cu o biblioteca, de incultura cu expose-ul meu foarte la obect despre Twilight, in cunostinta de cauza pe cand ea face misto de pe marginea peluzelor din spatele terenului, nici nu stie cum arata, ma freaca cu Toulouse Lautrec si se vaita ca nu A AJUTAT-O pe ea vanzatoarea, bibilica nu mai apare nici unde, era pe campiile culenilor, apoi imi creste tensiunea cu optatul ei ca sa ajungem in final la ce ne interesa… Mie imi place de William Levy.
Si la Bibilici. Astazi, pasarea paradisului dadea isteric din aripi ca i-as fi rapit niste merite sau ceva, prin urmare ma simt si adaug ca EA a ales nuanta pudrei si mai ales ca EA a cumparat pensulele. Nu stiu cum mi-am permis sa afirm ca EU as avea vreo legatura cu cele doua demersuri laudabile care, in realitate, nu-mi apartin.
Si pentru ca un viciu nu vine niciodata singur, mai ales un viciu de calitate pe baza de amidon de orez, m-am mai dus la Centrofarm inca o data si am venit acasa cu doua nuante noi, Camelia si Chair Ocree. Farmacista (aceeasi 
) spunea ca e lichidare de stoc pentru ca nu vor mai comercializa T. Leclerc, prin urmare fac bine ca-mi cumpar cantitati industriale ca neamu’ prost.
Probabil ca maine o sa scriu un al doilea update in care o sa anunt ca mi-am cumparat si sanatate de obraji de la ei. Noroc ca are grija Bibilica sa echilibreze balanta, cumparandu-si carti de toti banii. Si pentru ca nu-mi ajung nici macar eu cu prajina la nas, pun niste Sumi. Care nu rimeaza cu cullenii. Hai pa.
Prea multa cafea, mai mult ca sigur. Sa-i dam o sansa, totusi.
Bun, bun, bun … pe sistemul ce dai nenea nu stii sa-njuri? Am decis sa ma manifest inainte sa fiu bagata la cuptior din nou se pare ca personalitatea mea mareata de pasare mica si simpatica este renumita la nivel international doar pentru reteta delicioasa de bibilica la cuptor… I mean, for real now! Chiar nu mai stim o injuratura decenta? Chiar trebuie sa trecem direct la masacru dar na…
Manifestandu-ma in toata plenitudinea mea pe twitter in legatura cu el cubanito lindo de mi alma, dau peste o fata very simpa din Mexic. Dupa oaresice conversatii amabile pe twitter decid ca viteza de 140 de caractere nu mi se potriveste si ii trantesc un add request pe yahoo si ea ma accepta. Ii explic de unde sa ma ia si ea ma intreaba de ce mi-am ales numele ala? Eu nu am apucat sa ii raspund asa ca…she proceeded to talk about religion for the next hour and a half! Nu ca as avea ceva cu religia in special dar in mintea mea, ceva nu era cum trebuie… osu… de la el cubanito lindo encuerado trecem la “santa misa” dar am zis ca sunt eu mai slow sau pe treburi din astea se axeaza mi nueva amiga (vorba unor personici publice care au prietenii pe categorii de vechime… apropos… prietenii au termen de expirare??? What’s the shelf life of a friend?)
Toate bune si frumoase, la urmatoarea conectare pe twitter, care nu a fost la prea mare departare de prima, intre noi fie vorba ma conectez mai des la twitter decat merg la toaleta, dar hey, totul pentru sanatoasa si deja exacerbata mea obsesie pt mr Levy… thuamne, pana si numele suna frumos! Si la urmatoarea conectare carevasazica la 2 ore distanta (traffic in Bucharest is a bitch) dau de aceeasi prietena simpa care decide ca vrea sa ma ajute si ii zice unei prietene despre “biblica” ce o urmareste si are o intrebare despre cum poate sa… eu sar si zic “da’, mai pardon ca e bi bi li ca” si ea aa da? Dar ce e? Si ma apuc sa explic cu pasarele inaripate, simpatice, cu penaj frumos… mama mama si apoi ii dau si o poza si imi zice “daaa, bibilica la cuptor este geniala”… say what? Adica vezi o pasare frumoasa si iti vine in minte pfuai ce bine i-ar sta pe un pat de legume? Nu aud pe nimeni zicand asta despre un papagal sau ce paun fantastic, cum i-ar sta in sos? This is not cool, ppl! Really not cool!
Si stand eu asa pensativa… nu stiu ce inseamna, dar ce frumos suna, nu? Stand eu asa si pe dincolo stau si ma intreb “what’s wrong with you people???” dupa care ma calmez rapid si incerc sa nu mai iau lucrurile asa personal si sa nu imi mai simt penajul atat de amenintat, desi… hmm, u are seriously sick! ALL of YOU!
Permiteti sa raportez ca incep incet si sigur sa dezvolt o noua obsesie pt un rather dashing and geeky guy pe numele lui Philip DeFranco ce are grija ca zilnic sa fiu philled in… he is soooo funny… si ma gadila tare umorul lui desi alte persoane sunt de parere ca sunt doar un caz clasic ce isi gaseste leacul la psihiatrie, dar no, cu totii avem plusuri si minusuri ce e oare o nebunie intre prieteni?
Well, intorcandu-ne la Mr DeFranco… el apare in viata mea intr-un moment in care ma simt foarte vulnerabila si cand as putea cadea in pacat extrem de usor… ce pacat veti intreba, right? Cu doua continente si oaresce baltoaca denumita generic ocean intre noi, nu, nu pacate carnale (ca tot am invatat despre asta in discutia cu mi nueva amiga) ci pacate mult mai grele.
Dupa cum bine stiti am o casnicie fericita si plina de beatitudine de ani deja cu engleza britanica si ce sa fie ce sa fie? Apare un tip simpatic, atragator, amabil, usor geeky ca sa ma vrajeasca si mai mai sa cad in pacat cu, amantul, engleza americana! Si vine Mr DeFranco si strica lucrurile de tot… cu carisma lui…. nooo, I will be forced to file for divorce. Dar vedeti voi, stiu ca suna urat si ca dupa atatia ani de bune si rele, planuri comune, realizari de tot felul sa dai totul cu piciorul for a fling, for a thing, for a crush suna groaznic, dar nu cred ca ma intelegeti!!! ma face sa ma simt tanara, atractiva, interesanta si dupa vizita in Austria arata si suna atat de bine, incat he has definetly sweet talked me into an affair. Yes, I am having an affair with my lover, American English! Cat de greu a fost sa recunosc asta, dar sper sa nu imi afecteze prea mult viata de acum inainte :-s . Plus ca el este very accepting of my relationship with Spanish… uf, greu sa iei decizii in viata!
Sa revenim la sentimente mai putin marcate de vina si sa atingem cvasitangential subiectul film, ca sa nu fiu o frumoasa nuca in perete ca cine stie ce retete de cozonaci si pricomigdale va mai vin in minte… bai nene ce e cu atata violenta, beats me!
Si ziceam de filme, deci in ultima perioada am fost atat de obosita incat nu am avut prezenta de spirit sa vad altceva decat poze cu sunet… comedii romantice… yes definitely a sinner! Si cum stateam eu asa si ma amuzam cat de proaste pot fi am dat peste un munte de prostie… cei mai prost chetuiti centi din istoria Hollywood-ului … The backup plan.
Sa spun despre expresivitatea de sipca de gard a lui Jennifer Lopez in acest film? Sa vorbesc despre reactii chimice esuate, ceva mai rau decat ale mele in perioada liceului, dintre cei ce ar fi trebuit sa formeze un cuplu plin de pasiune si entuziasm ca protagonistii povestii de dragoste? Sau sa ma refer la cat de prost prost prost a fost pus pe sticla un scenariu cvasi amuzant si despre cum unii regizori ar trebui sa se apuce de vandut floricele la intrarea in cinematografe ??? mai bine nu zic nimic si va las sa vedeti, dar atentie, a se urmari doar cand mintea este in stand by, corpul refuza sa urmeze comenzile creierului si nu puteti nici articula propriul nume… in rest ma intreb de cate ori poti folosi cuvantul “blows” intr-o porpozitie inainte sa devina redundant.
Boon m-am asigurat ca incasez o cantitate semnificativa de injuraturi asa ca ma opresc, William ma asteapta. He is so needy!
Besos
In sfarsit si-a smuls o pana si a scris cu ea amintiri din Osterreich.
De buna voie si nesilita de nimeni, am decis ca este cazul ca pasaretul inaripat al acestui spatiu publico privat sa isi faca aparitia pe meleaguri deja cvasi cunoscute.
Acum reusesc sa inteleg eu ca treaba cu bibilica la cuptor nu a fost chiar asa random cum s-a lasat impresia ci a fost cu subinteles ca anumite inaripate sa prinda ideea si sa se exprime in graiul lor bibilicesc mai des.
Din lipsa de inspiratie bibilica nu s-a mai materializat de ceva vremusoara, treaba pentru care trebuie sa imi cer scuze public, mai ramane doar sa gasesc spatiul public unde sa fac asta, pana una alta, aci intre noi va zic ca imi pare cu I’m sorry!!! Cu supusenie si umilinta imi cer perdon!
Asta ca sa se vada ca bibilicile au evoluat in utima perioada si ca in ciuda faptului ca la Viena s-au uitat ca vitelul la poarta noua la toate semnele chiar si de circulatie (intre noi fie vorba cica ar fi generalizate la nivel international dar pt mine erau confuzante desi am permis de conducere ce sta bine ascuns in portofel) in ale corazonului, heart-ului si inimioarii ma mai descurc de ici pana colo.
Ca tot vorbiram de ici pana colo, mi-am aerisit penajul prin strainataturi drept pentru care trebuie sa raportez, nu ca as fi obligata de anumite e-mailuri primite de la bitchingthatmovie ci pentru ca m-am simtit realmente inspirata (my ass!!!). Deci in strainezia fu frumos, cu cateva amendamente: cine zice ca e mai frumos cu masina ca vezi multe can seriously go… do something! Dupa 17 ore de autostrada anosta, cu copaci desfrunziti si din cand in cand niste panouri de protectie care iti dadeau senzatia ca te afli in metrou, caci, hey, dupa 10 ore de stat in fund simti nevoia de o senzatie puternica de vertij la peste 130 km/h eu nu am vazut mare chestiune.
In alta dezordine de idei GPS-ul este o invetie minunata dar as aprecia nespus sa imi explice si mie cineva cum se foloseste! Am apasat la botoane pana mi-a venit acru in gura doar ca GPS-ul sa zica “mergeti in fata 50 de metri si apoi continuati drumul” I mean, seriously now! Sau pe prima strada virati la dreapta.. totul bine si frumos numai ca… schemuta are o singura optiune, dar life is a bitch si basically ai 4 optiuni, dai cu banu si ajungi in centrul Vienei pe un trafic infernalll.
Boooon, deci Viena… frumoasa, prea frumoasa ca sa pleci, prea scumpa ca sa ramai. Acum am aflat ci ce este obscen de scump la un targ de craciun unde nu ai decat ciocolata in toate pozitiile si globuri din sticla la niste preturi… de mai bine platesti rata la masina pe o luna, dar hey, that’s tourism for ya!
De raportat as mai raporta dar ma asteapta William Levy sa il divinizez si nu il pot lasa sa astepte!
Besos
Over and out
Arunc un pumn de boabe de grau si o invit pe Bibilica sa ne povesteasca ce a facut la Viena.
Mmmm, simteam o vibratie ciudata si un impuls de necontrolat de a scrie pe blog ceva de Bibilica. Nu imi dau seama concret despre ce e vorba, ceva dubios se intampla totusi. Cred ca e ceva legat de ziua de azi, trebuia sa se intample ceva azi sau chiar se intampla, nu stiu sigur…
Din nou, nu stiu cum a ajuns imaginea asta aici si mai ales ce cauta aici…
Pe toti sfintii, mii de traznete, la naiba, e ziua ei!!! Anunt pe aceasta cale blogala ca ceva a plecat de la mine catre ea cu Fan Courier, nu stiu cand ajunge si daca mai ajunge dar hei! Suspansul rules!
PS: Faci sindrofie cu P. Diddy si Base?
Nu stiu cu ce se ocupa in general pasareturile astea in luna iulie, saptamana a 3-a dar, din cate imi amintesc, o anume Bibilica (nu stiu cine e, imi scapa in momentul asta…) se lauda ca rupe gura targului cu niste recenzii p-aci pe la tarla. Si, va dati seama, arasem si prasisem tarlaua special, anulasem alte munci la camp, rezervasem tractoru’…
M-am ‘nervat: Bibilica la camp sau Bibilica la cuptor. Ori, ori. Sa-si aleaga repede!
Nota mea: Repet, nu imi asum nimic. Sunt campiile ei, plateste gras pentru ele. Plus ca nu te poti pune cu Bibilica dupa cele doua cani de cafea. Celebrele doua cani de cafea. Plus, adaug eu, leustean la pipa.
Indelung absenta din spatiul publico privat din numeroase motive, scuze si pretexte printre care si faptul ca mai des vorbesc cu vanzatoarea de la paine decat cu bitchingthatmovie (si cand te gandesti ca am sarit in sus de fericire cand s-a angajat BOY, WAS I WRONG OR WHAT?!??) si trebuie mentionat ca nu consum paine, deci nici nu cumpar… ceva m-a obligat sa revin pe spatii mai cunoscute.
Nu, nu m-am saturat de William Levy, the GOD, si nu, nu am tocit inca linkurile de youtube cu orice secunda unde apare numele lui chiar si tangential… e o obsesie sanatoasa si constructiva care mi-a acaparat existenta… mananc, respir, traiesc William Levy… am luat o pauza de 5 minute cat sa fac atac de apoplexie la citirea unui termen de cautare destul de disturbing daca priviti lucrurile din perspectiva mea “bibilica la cuptor”
Eu inteleg ca fanii, numerosii mei fani!!! ma vor si ca v-am neglijat, si imi pare rau, well then again… maybe not (google Wiliam Levy naked si poate va dati seama de ce nu 
) dar de aici pana la a ma converti in urmatoarea Ioana D’Arc tre sa treaca anumite chestiuni, nu credeti?!?
Printre altele, vedeti ca sunt tot eu, cu posturi dezlanate, pline de emfaza si de nimic in general, deci calm, s-a rezolvat, nu se poate!
In alta ordine de idei dezordonate, trebuie sa raportez ca youtube is my new best friend, ca ma uit la telenovele, sketchuri, filmari cu telefonul, povestiri de la oameni care au respirat acelasi aer cu Willy si chiar unele reprezentari grafice cu markerul a pasilor lui Willy prin diverse locatii. Mi-am facut nod la minte scriind in spaniola, ( by the way nu stiu spaniola nici de aici pana colo, deci nodul gordian e mic copil fata de ce se intampla in jungla denumita generic mintea mea) si am cazut in penibilul major: m-am inscris in fan club si mi-am facut cont de twitter doar ca sa impart niste chestiuni cu mr Levy.
Pathetic! Dar na, cand te loveste te loveste, recunosc oficial: Sunt Bibilica si m-am tampit de tot!
In apararea mea trebuie sa spun, si sa mentionez ceva cinematografico-televizionist ca sa nu fiu ca nuca in perete pe blog, ca toata obsesia mea are caracter didactic intrucat fac eforturi considerabile sa invat spaniola precum si ce inseamna sa filmezi, produci, promovezi proiecte in mediul telenovelelor/ cinematografiei etc pentru a intelege mai multe chestiuni. Printre altele am constatat cu mare entuziasm ca mr Levy in ascensiunea lui de la Acorralada, la Pasion, La Cuidado Con El angel, la Sortilegio la teatru (Un Amante A la Medida) a crescut enorm, lucru de apreciat intr-un mediu in care prevaleaza “te amo” si “muhahahaha” ca atitudini plate singulare si lineare pe de-a lungul celor intre 94 si 194 (are u fucking kidding me??!?) de episoade cat masoara cate o productie in care este implicat domnul cu nume de nementionat de muritori. Trebuie sa recunosc ca initial il vedeam ca pe un papusel cu niste abdominali bine formati (ahhh) dar apoi a dovedit ca mai stie sa si vorbeasca, sa se comporte cu oamenii, sa fie modest, retras si ce sa mai cochet cu fanele si toate in timp ce este foarte talentat, convinge cu interpretarile lui la care adaugam ca mai si respira, umbla si mananca… ce sa mai Cirque du Soleil!
All in all nu ma dezic, isterica asa cum v-am obisnuit, dar daca ma mai bagati la cuptor doar ca sa ma apuc sa scriu va fac un post de 10 pagini, studiu de caz: William Levy divin sau zeitate intruchipata? De nu va vedeti! Plus ca mai adaug si niste rugaciuni de control de pe site-ul oficial al fan clubului: DA, FEMEILE ALEA CHIAR SCRIU RUGACIUNI!!! I was like OMG!!!! Needless to say, e un link pe care nu il voi mai accesa!
Normal, natural y un poquito acelerado!
Primesc un mail de la mama ieri dimineata pe care, in prima faza, l-am ignorat, cum fac cam cu toate mailurile trimise din prea mult timp liber. Cand m-am hotarat, intr-un final, sa-l citesc, mai mult fortata decat de buna voie, am constatat ca nu era chiar asa de rau precum ma asteptam eu. Nu continea icoane cu bling-bling, nici rugaciuni, nici indemnuri amenintatoare de genul trimite la 50 de oameni, altfel iti pica tigla de pe casa. Nu! Mailul continea o lista de filme romanesti (toate filmele romanesti, zic ei) care pot fi vizionate online la adresa asta. Nu ca ar fi o problema vizionarea lor in secolul 21, mai ales daca ai un calculator si-un mat de internet functional, dar culmea, mai exista oameni care-si prind urechile in torrente, dc++, ca sa nu mai zic de blocarea instantanee a functiilor cerebrale in fata preturilor dvd-urilor din magazine. Da, cunosc astfel de oameni .
In concluzie, gratis, de la A la Z, pentru cine are chef de ceva de pe la noi, mai vechi sau mai nou.
